“Simțirea, numirea și identificarea a ceea ce are loc înăuntrul nostru reprezintă primul pas către vindecarea noastră”- Bessel van der Kolk
O să te rog să îți imaginezi că te afli într-o piscină și că primești de la o persoană o minge de plajă, iar persoana respectivă îți spune să înoți în piscină folosind acea minge. Fără să primești instrucțiuni precise, îți imaginezi că ți se cere să înoți cu mingea sub apă. Îți imaginezi cât de greu urmează să fie? Toată energia ta și întreaga ta atenție se îndreaptă către a menține mingea sub apă. Ce te faci dacă scapi mingea? Cu fiecare mișcare pe care o faci, începi să folosești din ce în ce mai multă energie. În momentul în care ai reușit să ajungi la marginea piscinei, te simți epuizat.
Acum, o să te rog să îți imaginezi că ești în piscină cu aceeași minge de plajă, cu aceeași instrucțiune de a traversa piscina înotând cu mingea. Ceea ce va fi diferit în acest nou scenariu va fi faptul că de data aceasta alegi să traversezi piscina punând mingea deasupra apei în fața ta și, în timp ce înoți lejer, împingi mingea cu ușurință. Cât de simplu! Poți să înoți în diverse stiluri, poți să privești mingea și oamenii din jurul tău, și pentru toate aceste lucruri vei consuma doar o mică parte din energia pe care ai fi folosit-o în prima situație.
Acum o să te rog să îți imaginezi cum ar fi să trăiești o viață în care să nu fi nevoit să îți ascunzi anumite emoții care îți provoacă disconfort, să fugi de ele, să le eviți cu orice preț.
Cum ar fi să îți dezvolți o relație profundă cu emoțiile tale și să descoperi marea lor înțelepciune? Cum ar fi să începi să primești darurile prețioase pe care ți le aduce?
Furia poate să vină cu darul clarității și a puterii. Când îți permiți să simți forța furiei, claritatea pe care o primești poate fi uimitoare. Când recunoști nevoia de a face lucrurile altfel, poți experimenta ușurarea pe care această claritate o poate aduce.
O relație bună cu furia noastră ne poate determina să facem alte alegeri, să avem forța necesară de a sta pe picioarele noastre, de a ne arăta nouă și celor din jur ce este potrivit pentru noi.
Paradoxul fricii este că prin acceptarea ei, o putem transforma. Ceea ce, pe de o parte, ne poate paraliza, poate fi transformat în ceva de ne aduce încredere și curajul de a acționa. Negând frica sau luptându-ne cu ea, putem stagna. Cunoscându-ne temerile, putem să descoperim de ce avem cu adevărat nevoie pentru a ne simți în siguranță.
Tristețea ne oferă darul vindecării și curățării atunci când ne permitem să descărcăm lacrimile care așteptau să curgă, precum ploaia care spală și împrospătează aerul din jur. Tristețea ne oferă lecția compasiunii pentru noi și pentru alții.
Când o emoție bate la ușa inimii tale, nu fugi și nu te ascunde, nu țipa la ea să plece, nu te mai preface că ești așa de ocupat încât nu vrei să fii deranjat.
Mai degrabă, te-aș invita să o întrebi : “Ce daruri ai pentru mine?”
Un aspect esențial în procesul de vindecare este să renunțăm la a ne judeca emoțiile, să știm că nu există emoții “bune” sau emoții “rele”. Pur și simplu să recunoaștem când apar, să le numim, să stăm cu ele, să ne împrietenim cu ele, să le arătam respect, să le onorăm și să le arătăm că pot avea încredere în noi și că se pot deschide pentru a ne spune mesajul lor.
Înțelegerea sensului are loc după ce ne dăm voie să experimentăm în totalitate ceea ce simțim. Dacă încercăm să „dăm sens” emoțiilor înainte să ne îngăduim să simţim complet profunzimea lor, s-ar putea să ne simțim confuzi sau frustrați.
Când nu sunt recunoscute și acceptate, emoțiile primesc o energie proprie, care stagnează în noi și care se manifestă adesea brutal, acționând împotriva noastră.
Când ne dăm voie să le experimentăm, ne simțim liberi să mergem cu ușurință prin viață, să le recunoaștem când apar din nou și să le cerem sprijin să ne ghideze în călătoria noastră personală.
Pe măsură de ne împrietenim cu emoțiile noastre, ne dăm voie să experimentăm un înțeles profund despre cine suntem și ce ne dorim în mod autentic.
Acum, te invit să îți dai voie să exersezi următorul exercițiu:
- Cum mă simt acum?
- Cum se simte această stare în corpul meu?
- Ce senzații corporale percep acum?
- Ce se întâmplă acum în corpul meu, pe măsură ce am aceste conștientizări ale primelor senzații corporale care au apărut?
- Pot să îmi observ postura corpului și respirația?
- Ce altceva mai pot observa?
Exersând frecvent această practică cu diferite emoții pe care le trăim, învățăm să facem distincția între ele, să le acceptăm fără judecată, să înțelegem că nu există un mod corect sau greșit de a simți. Deși unele pot fi percepute ca fiind mai plăcute sau mai acceptate social decât altele, nici o emoție nu este superioară alteia. Emoțiile diferite aduc experiențe diferite în viețile noastre și ne oferă diferite lecții. Nevoia este de a le exprima coerent, într-o manieră clară, directă.
Procesul vindecării prespune să recunoaștem cum ne simțim, să putem face distincție între diferite emoții, să ne îmbrățișăm emoțiile și să le acceptăm cu inima deschisă, fără a le judeca.
Te îmbrățișez cu drag, Cristina Panait-Psihoterapeut integrativ