„Trauma este un fapt al vieții. Nu trebuie, însă, să fie o sentință pe viață.”-Dr. Peter Levine

Somatic Experiencing® este o metodă psiho-biologică eficientă pentru identificarea și prelucrarea traumelor fizice și emoționale, a tulburării de stres posttraumatic și a consecințelor acestora.

Scopul acestei metode este de a te ajuta să accesezi memoria corporală a evenimentului traumatic.

Deoarece trauma lasă și urme emoționale și fiziologice, nu doar cognitive, această abordare foarte blândă, te ajută să eliberezi senzațiile interne pentru a-ți putea mări reziliența la stres și a-ți reactiva capacitatea de a trăi în prezent. Trauma își are amprenta în corp, iar pentru a o vindeca este nevoie de explorarea acestei amprente subtile a senzațiilor fizice, de eliberarea acestora și de concentrarea pe reconectarea corpului cu mintea. Prin eliberarea memoriei traumatice din corp ne recăpătăm conexiunea cu noi înșine, cu corpurile noastre, transformăm relațiile familiale, relațiile cu ceilalți și cu mediul.

Întâlnirea cu corpul în cabinetul de psihoterapie este o experiență care ne pune în contact cu sistemul nostru nervos și ne susține vindecarea, mai presus de procesele cognitive prin care mintea noastră caută adesea explicații, interpretări și resemnificatii ale evenimentelor dureroase din trecutul nostru.

Corpul nostru înmagazinează amintiri, senzații ale experiențelor trecute, despre care ne amintim sau nu. În cabinetul de psihoterapie, corpul nostru poate deveni aliatul nostru în încercarea de a elibera aceste amintiri. Atunci când lucrăm cu corpul în cabinetul de psihoterapie, asistăm la procesul prin care corpul reprogramează instinctele primare de supraviețuire, asftel încât să putem simți și integra conectarea, senzația de siguranță și trăirea de “bine și ușor” din corpul nostru.

Peter Levine, fondatorul Somatic Experiencing®, sugerează un alt mod de a ne raporta la traumă, nu ca un eveniment perturbator,ci la acest aspect esențial al energiei care rămâne stocată în corp în jurul unei amenințări reale sau imaginate.

Spunem despre o persoană că a suferit o traumă pentru că capacitatea sa de a simți în siguranță în urma evenimentului respectiv, este afectată. Dacă persoana nu reuseste să facă acest lucru în mod eficient, sistemul său nervos se blocheaza în stările de supraviețuire de luptă, fugă sau îngheț (fight, flight, freeze).

Atunci când o persoană rămâne blocată într-o reacție traumatică, deoarece nu își poate restabili sentimentul de siguranță, persoana respectivă va simți continuu pericolul, chiar și atunci când pericolul nu este prezent sau se va închide complet și își va pierde capacitatea de a trăi în prezent.
Te invit să te gândesti la propriile experiențe: te-ai aflat vreodată în situația în care reacționezi excesiv sau nu reacționezi deloc, fără un motiv evident? Acest lucru se datorează adesea traumei nerezolvate din trecut care este blocată în sistemul tău nervos.

Pentru a ilustra acest lucru, să ne gândim la creierul nostru care acționează întotdeauna în două moduri: “modul de supraviețuire” sau „modul sigur”. Într-o stare sigură, suntem deschiși să învățăm noi informații și putem vedea imaginea de ansamblu a unei situații. Ne simțim calmi, pașnici, curioși și fără teamă să greșim.

Când sistemul nostru de supraviețuire este pornit, suntem extrem de concentrați, simțim frică, amenințare și nu putem tolera ambiguitatea. Cu cât modul de supraviețuire rămâne pornit timp mai îndelungat, cu atât este mai greu să îl oprești.

Cu cât putem gestiona mai bine reacția noastră la stres, cu atât mai ușor putem evita modul de supraviețuire. Acest lucru necesită timp, răbdare, precum și dezvoltarea unei toleranțe la senzația de disconfort din corp. Dacă nu suntem în stare să tolerăm senzațiile incomode, încercăm să le amorțim sau să ne distragem atenția de la ele cu comportamente dezadaptative. Prin creșterea abilității noastre de a tolera disconfortul, dobândim capacitatea de a ne deplasa prin provocările vieții.

Atunci când trauma are loc, sistemul nervos își pierde capacitatea de a menține o stare de echilibru. Energia prinsă în experiența traumatică face ca sistemul nervos să se grăbească către o stare de luptă, fugă sau îngheț.

Când un eveniment se întâmplă prea repede și nu avem timp sau abilitatea de a ne proteja sau a ne apăra, această energie de supraviețuire se blochează în corpul nostru ca o reacție biologică incompletă. Această energie blocată este cea care provoacă simptome traumatice.
Adesea, în terapia “clasică” un individ continuă să retrăiască povestea experienței din trecut. Și, deși este important ca povestea să fie auzită, doar repovestirea ei nu permite corpului să creeze o relație nouă și mai împuternicită cu experiența din trecut.

În Somatic Experiencing® limbajul este utilizat pentru a urmări senzația și modul în care corpul nostru a rămas “prins” de experiențele respective, facilitând navigarea fizică prin experiență cu un sentiment de siguranță,pentru ca relația cu experiența să se schimbe și energia blocată să poată fi descărcată.
Spre deosebire de majoritatea modalităților de terapie care sunt considerate „de sus în jos”, adică folosesc cea mai înaltă formă de cunoaștere a noastră, Somatic Experiencing® începe cu o abordare „de jos în sus” a procesării senzorimotorii, care vizează îndrumarea clientului să navigheze de la cele mai primitive la cele mai complexe sisteme cerebrale. În Somatic Experiencing® clientul este îndrumat să își urmăreasca senzațiile și mișcările, ajutându-l să-și dezvolte capacitatea de autoreglare a sistemului nervos autonom.
Cultivarea conștientizării acestor senzații este fundamentul vindecării efectelor psihologice ale traumei, deoarece ne permite să tolerăm și să completăm impulsurile fiziologice care sunt prinse în corp. De exemplu, dacă o persoană se confruntă cu senzații intense sau tensiune la nivelul gâtului, terapeutul poate cere persoanei să observe tensiunea, dar să acorde atenție și altor părți ale corpului care se simt mai neutre. Prin acest proces, persoana învață să tolereze experiența și începe să-și dezvolte sentimentul de a fi responsabil de fiziologia sa. Clientul câștigă încredere și capacitatea de a simți senzații și emoții fără a fi copleșit.

Efectul pe termen lung al acestor intervenții este un sentiment restabilit de funcționare sănătoasă: când corpul câștigă capacitatea de autoreglare, persoana recapătă starea de siguranță și echilibru.