“Asertivitatea reprezintă o atitudine şi o modalitate de a acţiona în acele situaţii în care oamenii trebuie să-şi exprime sentimentele, să-şi revendice drepturile şi să spună “Nu” atunci când nu sunt dispuşi să facă un anumit lucru”. I. Holdevici.
Atunci când suntem asertivi suntem în acord cu nevoile noastre, având în același timp empatie și respect pentru ceilalți. Prin practicarea asertivității putem exersa partea noastră de responsabilitate în relația cu ceilalți.
Pentru a ne crea propriul drum în viață e nevoie să putem face alegeri personale, să putem să spunem “Da” la ceea ce dorim și “Nu” la ceea ce nu dorim. Fără libertatea de a alege ne vom simți neajutorați și lipsiți de speranță. În călătoria noastră personală de vindecare, o etapă importantă este să învățam să fim asertivi.
Ca orice altă abilitate, este nevoie să practicăm cu regularitate asertivitatea până ajungem să devenim maeștri în exprimarea ei. Este nevoie să ne protejăm, să ne exprimăm sentimentele, să verbalizăm ce ne dorim fără a învinovăți, fără să recurgem la amenințări sau acuze. Este nevoie să ne tratăm simțirea și gândurile cu respect, în timp ce respectăm și modurile diferite de a gândi sau a simți ale celorlalți. În acest mod ajungem să avem încredere în noi, să ne placă de noi și să dezvoltăm relațiile pe care le dorim cu cei din jurul nostru.
Adu-ți aminte cum a fost să înveți să mergi cu bicicleta: la început părea copleșitor să pedalezi, să îți menții balansul, să ții ferm de ghidon în timp ce privirea îți era orientată în față, la drum.
În timp, pe măsură ce practicăm asertivitatea, începem să simțim că depunem din ce în ce mai puțin efort și a fi asertiv devine o parte firească din noi. La început poate părea mecanic, ca o formulă pe care o utilizăm pentru a rezolva o problemă de matematică. Este nevoie să avem această ancoră, mai ales pentru momentele de mare încărcătură, în care ne simțim copleșiți.
Te invit să începi să practici asertivitatea răspunzând cu
- Când tu…
- Eu mă simt….
- Pentru că….
Pentru prima parte, te rog să completezi spațiile goale cu descrierea comportamentului care a declanșat emoțiile respective:
Când îmi vorbești așa…. când te uiți la mine în acest mod… când spui….
Te invit să descrii comportamentul cât mai clar și specific, fiind atent să nu faci presupuneri despre intenția celeilalte persoane.
Pentru partea a doua, te invit să îți iei un moment pentru tine și să verifici cum te simți, și apoi să verbalizezi: Mă simt……(furios, frustrat, rănit, confuz etc).
Pentru partea a treia întreabă-te: Ce înseamnă acest comportament pentru mine? Cum anume se declanșează aceste emoții? Care este oare legătura între ce am auzit și ce simt eu?
Pentru că… ..De exemplu: îmi dă impresia că nu ții la mine, că nu ai încredere în mine sau că pare că știi mai bine ce e potrivit pentru mine etc.
Ca orice alt lucru la care dorim să excelăm, este nevoie să folosim constant aceste formule. Atunci când începem să folosim acest gen de exprimare, cei din jur ne pot ataca sau blama pentru că dorim să creăm conflict. Este posibil să auzim remarci precum “ești prea sensibil”, “este pur și simplu greșit să simți asta”, “te înșeli” etc. În aceste situații este important să nu acționăm ca și cum este nevoie să ne apărăm. Putem să răspundem “înțeleg că asta este perspectiva ta…/poate fi așa… și să completăm cu: “însă așa mă simt eu. Eu văd lucrurile diferit,vreau doar să îți spun că comportamentul tău mă afectează…”
Când începi să folosești acest mod de a răspunde, vei fi surprins ce ușor este să stai concentrat pe ceea ce simți, pe ceea ce dorești și pe ceea ce nu dorești. Vei trăi puterea onorării emoțiilor tale, precum și pe a celor din jurul tău.
Când exersezi asertivitatea înțelegi că poți avea o diferență de perspectivă fără a recurge la încheierea acelei relații sau să fii nevoit să renunți la gândurile și la sentimentele tale.
Pe măsură ce înveți să spui “Nu” atunci când nu dorești ceva, îți definești limitele personale. Atunci când spui că nevoile tale sunt diferite, nici mai mult sau mai puțin importante decât ale celor din jurul tău, trasezi granița în ceea ce privește spațiul din care vorbești și pe care îl ocupi tu și spațiul în care se află și din care se pot manifesta ceilalți.
Când începi să practici asertivitatea, vei dezvolta și abilități de a gestiona dezacordurile care pot apărea în cadrul relațiilor tale. Atunci când începi să îți exprimi gândurile și sentimentele în acest mod direct și deschis, încrederea în sine va crește pentru că gândurile și sentimentele tale merită să fie auzite și acest lucru va întări convingerea că și tu meriți.
A ne rosti propriile adevăruri devine un mod de a fi. În acest mod putem obține control asupra propriei vieți: chiar dacă nu putem controla cum ne simțim, putem controla cum exprimăm ceea ce simțim. Atunci când suntem capabili să descriem comportamentul care declanșează emoțiile noastre, putem să deschidem poarta către înțelegerea și acceptarea sentimentelor noastre.
Și, în mod paradoxal, cu cât ne acceptăm și ne înțelegem mai bine, cu atât mai ușor va fi să îi acceptăm și să îi înțelegem pe cei din jurul nostru, construind și dezvoltând relații autentice.